luni, 28 decembrie 2009
Imi pare rau!
Am re-re-recitit epilog si toate celelalte post-uri, si ma tot gandesc cum de am putut face asa ceva..o mie de ganduri am sa-ti spun si telefonul nu mai reprezinta o solutie. Mai rau fac, dar consider ca rau cu rau va face bine, asa cum minus cu minus face plus. TE IUBESC si NU pot sa traiesc asa, nu pot sa stau si sa vad cum pierd si cea mai mica speranta de a-ti demonstra asta, si ca regret atat. Imi cer scuze fata de toti prietenii tai carora le-am promis ca nu te voi mai supara si i-am dezamagit, si pe care i-ai neglijat ca sa fii cu mine. Si eu ce-am facut pentru asta? O mare greseala am facut, si am stricat TOTUL:( O persoana cu care sa ma inteleg asa cum m-am inteles cu tine in tot timpul asta stiu ca n-as putea sa mai intalnesc toata viata. Experienta pe care am asimilat-o alaturi de tine ma tine in viata, si ma ajuta sa pot promite ca mi-am invatat lectia si ca simt ca am trecut pana acum prin tot ce se putea impreuna, invatand din fiecare si adunand fericire din orice lucru marunt: o frunza, o castana, o poza, o agrafa, o bataie cu zapada si mainile inghetate, o floare (mai apoi 19 trandafiri, cate 3 pentru fiecare luna petrecuta impreuna+1), fantana arteziana din centru si casuta Mosului, un paharel de vin fiert, un iglu din care am fost izgoniti, frica de caini si faptul ca te simti mai in siguranta sa mergi pe partea din stanga a trotuarului stang, un 'te iubesc' spus prima data in acelasi pat in care azinoapte n-am putut sa dorm, un sarut in frigul care ne amortisera degetele, dar si unul infierbantat de ciocolata calda luata cu mult noroc de la un automat pe care scria 'atentie, uneori cade paharul pe langa', doi adolescenti stingheri sub o umbrela, doua umbre pe un perete care par a alcatui una singura, emotiile pe care le-a indurat fiecare in asteptarea celuilalt in fata scarii (sau in casa), niste copilasi colorici ce se jucau in nisip si pe leagane in timp ce noi priveam de pe o bancuta, o masina care o primeam o data pe saptamana inainte de iarna, o carte pentru scoala de soferi, doua semne de pus in parbriz, un drum poleit, multe majorate, plimbari in jurul lacului cu o singura lebada, urme lasate in zapada de pe refugiul dintre cele doua benzi de circulatie din fata iNET-ului, un turture, faptul ca m-ai tinut atunci cand am alunecat pe gheata, poza cu noi inramata primita de la Mosul pe care o tin pe birou, un telefon cu sute de mesaje, o povestioara pe un blog, un caiet de engleza vs. unul de geografie, un zambet din partea fiecaruia, doua maini impreunate strans, o ridicare in brate care ar face fericit pe oricine, o scrisorica de acum multi, multi ani, o bombonica ce mi-a pastrat-o, un desen cu lumea noastra, incluzand si vestita mea d'acia rosie, visuri, vise si planuri privind ruta Sibiu-Brasov si invers, o luna plina frumoasa cum nu mai vazusem niciodata si doi indragostiti mergand hipnotizati spre ea, niste leagane invechite ce aduc somnolenta, o masina aparent parasita cu capota stramba in parcare, un liceu prin fata caruia am trecut de atatea ori, un semafor pe culoarea rosie, un butonel pt semaforul pietonilor pe care il apasam amandoi odata, doua perechi de ochi ce stralucesc noaptea, un foc de artificii, un cuvant: 'forever?', un gandacel pe un perete, de care eu am fugit, un covrig urias ca si datorie, doi ingerasi de zapada, prima ninsoare, luminite vazute prin ochii amandurora, pregatiri pe ascuns pentru majorat, vizita la scoala generala, o camasa alba cu dungulite negre ce a devenit preferata mea, un parfum care il simt si acum si l-as recunoaste dintr-o mie, filmul ce ne-a adus impreuna, piese de teatru la care ne-am bucurat sau dimpotriva, un bilet pe care inca il pastrez, o lumanarica aprinsa intr-un globulet ce-mi lumineaza camera, multe nr de telefon schimbate din nevoie de mesaje, de comunicare, primul sentiment, un gol in stomac pe care inca il simt cand te vad, doua zile geroase pentru tine in fata unui magazin si eu care-mi tot faceam griji sa nu racesti, un pomisor care ne-a dat si noua din zapada de pe crengile lui direct in cap, zambete peste zambete, 'fericire la un pret de nimic', ture de bloc si un trotuar atunci cand stateam 'prin preajma', un minunat spectacol umanitar unde cineva a stralucit si la propriu si la figurat, un balcon prin fata caruia trec in fiecare zi cand vin de la scoala, nevoia amandurora de iubire ce ne-a intarit de multe ori, refugiu unul in celalalt, o sclipire ce ne scotea din letargie cand ne plimbam de mana fara a spune vreun cuvant, zilele cu avertizari de canicula, doi minori ce au invatat sa se completeze reciproc, deveniti majori mai apoi, Twilight, eu-vampir, sarutari copilaresti, tone de sentimente fata de ea, obrajori, BUGS BUNNY si DUFFY DUCK, lasam virgula, nu se stie ce va mai urma. Daca am omis ceva, ma poti completa, mereu am avut nevoie de tine. Mic+mic face Mare* TE IUBESC!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)