In fiecare zi se schimba cate ceva...
Am invatat sa depasesc momentele dificile, si sa trec peste "lucruri" care pot dobori ceea ce am reusit sa realizez prin multa pasiune, si intr-un timp nu tocmai scurt.
Am invatat sa fac fata oricarei provocari, si tocmai datorita acestui fapt zambesc in fiecare zi, si ma bucur din plin de viata mea nu tocmai perfecta. Astazi, am gasit o chestie care mi-a schimbat gandirea, si anume:
"Nu-ti dori niciodata perfectiunea, sigur ai defecte dupa care altii sunt innebuniti!"
Cata dreptate!
miercuri, 21 octombrie 2009
luni, 19 octombrie 2009
Pentru prima mea postare, am sa dezvalui aspecte subiective dar importante ale vietii mele.
O sa incep prin a incadra viata mea intr-o categorie aparte, care ma deosebeste ca persoana de ceilalti oameni care traiesc aceeasi rutina zilnica, oameni care nu au idealuri si aspiratii pentru ca au uitat sa viseze. Eu imi imaginez deseori viata pe care mi-o doresc dupa ce, inevitabil voi pleca din casa parintilor mei. Sunt putin speriat de drumul lung si greu care ma asteapta, dar am alaturi de mine parintii si fratele meu, iubita care imi asterne de fiecare data cate un zambet pe fata si prietenii mei, nu multi la numar dar indeajuns.
Anul viitor pe vremea asta voi fi departe atat de casa cat si de persoanele dragi, si asta imi da un fior adanc, dar stiu ca asa e cel mai bine. La urma urmei, acasa in Targoviste o sa ajung mai mereu, iar cei 140 km nu sunt indeajuns pentru a ma tine departe de ub.
Prietenilor le multumesc pentru ajutorul acordat pana acum (trebuia mentionat, pentru ca nu mereu am inspiratia pe care o am acum in a scrie:) )
Concluzie: Multumiri lui "Deux absconditus", [daca am retinut eu bine de la romana:d] pentru ca am o familie maaare si frumoasa, incluzand atat persoana iubita din viata mea cat si za friendz;))
O sa incep prin a incadra viata mea intr-o categorie aparte, care ma deosebeste ca persoana de ceilalti oameni care traiesc aceeasi rutina zilnica, oameni care nu au idealuri si aspiratii pentru ca au uitat sa viseze. Eu imi imaginez deseori viata pe care mi-o doresc dupa ce, inevitabil voi pleca din casa parintilor mei. Sunt putin speriat de drumul lung si greu care ma asteapta, dar am alaturi de mine parintii si fratele meu, iubita care imi asterne de fiecare data cate un zambet pe fata si prietenii mei, nu multi la numar dar indeajuns.
Anul viitor pe vremea asta voi fi departe atat de casa cat si de persoanele dragi, si asta imi da un fior adanc, dar stiu ca asa e cel mai bine. La urma urmei, acasa in Targoviste o sa ajung mai mereu, iar cei 140 km nu sunt indeajuns pentru a ma tine departe de ub.
Prietenilor le multumesc pentru ajutorul acordat pana acum (trebuia mentionat, pentru ca nu mereu am inspiratia pe care o am acum in a scrie:) )
Concluzie: Multumiri lui "Deux absconditus", [daca am retinut eu bine de la romana:d] pentru ca am o familie maaare si frumoasa, incluzand atat persoana iubita din viata mea cat si za friendz;))
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
